Adrian Paunescu-Cu Tine

Imi place tot ce este frumos...tot ce ma captiveaza,tot ce-mi trezeste emotiile la viata...
Nu-s genul sa stau cu cartile-n mina,sa citesc mult....insa am ceva timp,de cind citesc poezii.....si primesc o placere nemaipomenita....multe mi-au placut.....Insa poezia pe care as dori s-o cititi si voi....pe mine chiar m-a captivat,si-mi place foarte mult..si poate multi o cunoasteti...eu  am mai citit-o odata,dar cred ca n-am facut-o ...prea atent....pentru a-mi da seama cit e de frumoasa!
Sunt sigura ca nu toti o veti intelege,si nu toti o sa va aprofundati in sensul ei...dar cei care iubesc poezia,si la moment Iubesc....veti intelege ca chiar e frumoasa!!

Cu tine

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.