Saruta-ma!
Saruta-mi ochii grei de-atita plins,
Doar sarutarea ta ar fi in stare
Sã stinga focul rãu ce i-a cuprins,
Sã-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or sã moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
De Ce?
De ce pretinzi a fi un mare domn,
Dac-atunci când mergi pe stradă,
Adesea, câinii mult și rău te latră?
De ce pretinzi a fi un învățat,
Cu gusturi fine și-uneori pedant,
Când știi că a ta cultură-i nulă?
De ce pretinzi a fi un gentilom,
Când habar n-ai de bunul simț
Și nepăsarea-i a ta mamă?
De ce pretinzi a fi un altruist,
Când dac-ajuți omul un pic,
Te simți de parcă-ți pică mâna?
De ce pretinzi a fi un fin bărbat,
Când tu, de fapt, alergi din pat în pat,
Pe toate încercând ca să le-mpaci?
De ce pretinzi a fi altcineva,
Când știi deja că undeva-cândva
Ai să-ncetezi să te prefaci
Și din neputință ai să taci?
Dac-atunci când mergi pe stradă,
Adesea, câinii mult și rău te latră?
De ce pretinzi a fi un învățat,
Cu gusturi fine și-uneori pedant,
Când știi că a ta cultură-i nulă?
De ce pretinzi a fi un gentilom,
Când habar n-ai de bunul simț
Și nepăsarea-i a ta mamă?
De ce pretinzi a fi un altruist,
Când dac-ajuți omul un pic,
Te simți de parcă-ți pică mâna?
De ce pretinzi a fi un fin bărbat,
Când tu, de fapt, alergi din pat în pat,
Pe toate încercând ca să le-mpaci?
De ce pretinzi a fi altcineva,
Când știi deja că undeva-cândva
Ai să-ncetezi să te prefaci
Și din neputință ai să taci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu